Legenda Verighetelor



Verighetele isi au originea in Egiptul Antic cand desi nu erau facute din metale pretioase ci din plante precum canepa, rogozul sau papurisul aveau o puternica insemnatate. Pe atunci nu erau neaparat simbol al dragostei eterne, ci tineau loc mai degraba de sigiliu, deoarece dupa cum bine stiti pe atunci femeia era proprietatea barbatului nu neaparat o fiinta pe care el sa o adore. Dupa ce nu mai era proprietatea tatalui, deveanea a sotului ales pentru ea, iar in momentul in care aceasta primea verigheta insemna ca i se da dreptul sa aiba grija de casa si uneori chiar sa decida in absenta sotului. In multe culturi stravechi cercul, care este forma clasica a verighetei, simbolizeaza eternitatea. Nu are inceput sau sfarsit si mereu se intoarce la sie insusi precum o dragoste adevarata. Aceste verighete se poarta mereu pe al patrulea deget al mainii stangi considerandu-se ca pe acolo trece vena ce are legatura cu inima "vena amoris".
Cu timpul, modelul de verighete a evoluat si au fost facut din diverse metale simple, ajungand apoi sa fie facut din  metale pretioase, dar si au pastrat insemnatatea  de sigiliu de data aceasta combinata de multe ori si cu dragoste, dar simbolizand in continuare fidelitate, legamant pe viata si faptul ca cel sau cea ce o poarta are deja pereche si nu trebuie abordat sau abordata de o alta persoana in scopuri romantice. Unele culturi pun mare accent si pe metalul din care este facuta verigheta  spunand ca este important sa fie de aur pentru  a exprima bogatia si iubirea imensa. In zilele noastre legendele si superstitiile sunt putin lasate la o parte in ceea ce priveste materialul din care fiecare doreste sa faca verighetele precum si forma deoarece nu se mai tine cont de superstitia: daca verigheta nu este un cerc perfect atunci dragostea celor doi va intampina greutati si nu va dura foarte mult. Ramane insa de actualitate faptul ca vergheta este simbolul legamantului, al fidelitatii si al unei iubiri mari dintre doua persoane.

Masca Purificatoare Homemade



Am renuntat sa mai folosesc mastile din comert de ceva timp, am impresia ca nu imi fac deloc bine, ca mai rau imi agreseaza tenul, asa ca am trecut pe masti bio, facute in casa. Una care mi-a placut de la prima aplicare este cea purificatoare, care mi-a lasat tenul foarte curat. Ingredientele sunt: argila - 1 lingurita, ceai verde - 1/2 pliculet, ceai de menta - 1/2 pliculet, otet de mere - 1/2 lingurita. Cantitatile sunt pentru o singura utilizare, pentru ca nu imi place sa pastrez mastile in frigider. Argila dupa cum stiti are actiune purifianta, reda luminozitatea naturala a tenului, il curata de pete si il tonifica. Are proprietati astringente, antiseptice si revitalizante. Ceaiul verde e un bun remediu pentru tenul afectat de acnee, datorita proprietatilor antioxidante si antibacteriene. Mai mult, experimente medicale au dovedit ca, aplicat pe fata, ceaiul verde este la fel de eficient ca si solutia cu benzoyl peroxid. Ceaiul verde nu produce efecte secundare atat de neplacute precum uscarea pielii, reactii alergice, mancarimi. Ceaiul de menta are efect antiseptic, tonic si revigorant. Menta are si efect antibacterian. Poate sa previna si sa vindece pete, puncte negre si acnee.


Otetul de mere este bogat in acizi care ajuta la eliminarea depozitelor de grasimi la suprafata pielii, lasandu-i un aspect imbunatatit. In plus, regenereaza celulele la nivelul pielii si promoveaza circulatia sangvina. Otetul prezinta o proprietate importanta, un antiseptic natural. Toate ingredientele le-am amestecat intr-un bol de ceramica si le-am lasat in jur de vreo 5 minute, sa se "inmoaie". Masca am aplicat-o pe fata demachiata si curatata in prealabil si am lasat-o sa actioneze aproximativ 10-15 minute. La clatire am masat putin fata cu "fulgii" (nu gasesc cuvantul potrivit) de menta si ceai verde din pliculete adaugate, care au si un efect exfoliant si apoi am clatit cu apa calduta. Fata mi-a ramas fina, curata si moale, este foarte placuta la atingere si nu mai are un aspect tern, deshidratat. Foloseam drept lotiune tonica ceai verde foarte concentrat, dar acum mi-am facut alta lotiune dintr-un pliculet de ceai verde, unul de ceai de menta si jumatate de lingurita de otet de mere, toate adaugate in 50 de ml de apa fierbinte (otetul l-am adaugat dupa ce s-a mai racit apa). Daca sunteti curioase si aveti curajul sa o incercati :) astept sa-mi spuneti opiniile voastre!